Este greu să scrii despre cartea Laurei Ionescu, însă este ușor s-o iubești, să te regăsești în ea, să o recomanzi altora și să te lași fermecat de magia cuvintelor simple care spun mai multe frumuseți decât se încearcă adesea cu pompoasele cuvinte.
În ‘Nu te găsesc pe nicăieri’,
m-am găsit în multe capitole. Am găsit-o pe mama cu dragul ei de sat, m-am
găsit pe mine, mofticioasă pen’că așa a
fost norocul, să nu prind prea mult din comunism, și am găsit-o pe soră-mea – iaca,
mai jos citat valabil și pentru noi:
“Noi două ne-am cunoscut cu adevărat mai târziu, când eu am devenit cel mai mare copil al ei și diferența de 13 ani s-a dovedit matematică divină.”
Vă doresc să vă găsiți cu această carte și să o lăsați să vă învețe un
lucru sau două.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu